V-am zis data trecută că mai am povești cu apa oceanelor. Astăzi va fi vorba despre ceva ce se găsește în apa asta. Din abundență. Și cum tot e sezonul răcelilor, se nimerește la fix. Pentru că lucrurile alea care se găsesc din abundență în apa oceanelor sînt virușii.
Un cercetător canadian (un fel de încrucișare: ideile britanicilor și banii americanilor) a numărat, împreună cu laboratorul lui, numărul de viruși dintr-un litru de apă. Nu vi se va părea prea mult: vreo trei miliarde. Un fleac, nu? Dar stați așa! Cam cîtă apă credeți că avem în toate oceanele Terrei? Picătura aia de data trecută, cu raza de 680 de kilometri… Dacă băgați formula cu volumul sferei, 4/3πR3 (știu că n-o veți face, deci am făcut-o eu în locul vostru), o să vedeți că oceanele conțin uriașa cantitate de 1,3 x 1021 litri de apă. De aici doar o înmulțire vă aduce la numărul total de viruși din apa oceanelor: 4 x 1030!
Presupun că nu vă e deloc ușor să conceptualizați numărul ăsta, deci să facem un artificiu. Să-i punem pe toți virușii ăștia unul peste altul, să vedem: ajung pînă la Soare (150 de milioane de kilometri = 1,5 x 1011 metri)? Pariuri? Cît de mare poate fi lanțul ăsta? În fond, virușii sînt atîîît de miiiiciiii…
Ei bine, un virus are, în medie, vreo 100 de nanometri. Adică 100 * 10-9 metri, deci 10-7 m. Unul peste altul, s-ar aduna 4 x 1023 metri. De cîteva ori distanța de la Pămînt la Soare. Mai precis, de 2,6 x 1012 ori. 2,6 trilioane de ori.
Dar tot sună incomprehensibil, să facem ceva cu numărul ăsta. De exemplu, să-l transformăm în ani-lumină. Un an-lumină e distanța pe care lumina o parcurge într-un an. E o distanță mare, că lumina zboară cu 300.000 de kilometri pe secundă. Deci un an-lumină are vreo 10 trilioane de kilometri, sau 1016 metri. Toți virușii noștri, puși unul peste altul, vor avea lungimea de 4 x 107 ani-lumină. Patruzeci de milioane
