Am senzaţia că, deîndată ce nu mai hrănesc blogul de faţă cu texte „de actualitate“, care să dea ocazia unei puzderii de comentatori să-şi expună opţiunile politice, să se certe sîngeros între ei, sau să mă beştelească (cu glumiţe şmechere sau cu sudalme groase), „forum“-ul intră în sevraj.
Nu asta se aşteaptă de la mine. Să fac bine să mă întorc cu picioarele pe pămînt: să zic de bine deBăsescu şi de rău de uselişti. Sau să anunţ vreo spectaculoasă schimbare la faţă: să mă dau cu Ponta, cu Antonescu, cu nostalgicii comunismului, cu stînga sau cu monarhia. Dar aşa, să vin cu stupori alimentare, cu abstracţiuni, cu mofturi apolitice – e dezamăgitor. Voi recidiva, totuşi. Fie şi numai şi pentru a sugera că viaţa omului, a fiecărui om, e mai cuprinzătoare şi mai interesantă decît hîrjoana mediocră a mediocrilor noştri politicieni. „Actualitatea“ adevărată, nu e cea care mîine e deja inactuală, ci cea care constituie substanţa perpetuă a destinului nostru pămîntesc, cu neliniştile lui atemporale, cu bucuriile lui neconjuncturale, cu farmecul crîncen al fiecărei clipe trăite deplin. Ştiu: spun o platitudine. Dar o platitudine de care nimeni nu-şi mai aminteşte poate redeveni cuvînt viu.
Există, de pildă, în preajama noastră, şi cărţi, adică prilejuri răsplătitoare de lectură, reflexie şi plăcere, chiar dacă n-au nicio legătură cu rubrica „breaking news“. Cărţi pe care nu le citesc nici „băieţii deştepţi“ de prin multinaţionale, nici gazetarii de front, nici parlamentarii de umplutură. Voi aminti astăzi una din ele. Poate, cine ştie, voi face poftă vreunui cititor plictisit de gălăgia de partid şi de stat.
O platitudine de care nimeni nu-şi mai aminteşte poate redeveni cuvînt viu.
Vă propun, aşadar, cartea Farmecul discret al etnologiei, semnată de Şerban Anghelescu şi tipărită la Editura „Tracus Arte“. E o culegere de studii şi articole, scri
