Nu sunt diplomat. Nici ca formare profesională, unii ar zice uneori că nici ca temperament. În altă parte îmi este priceperea şi punctul forte: în cercetarea şi analiza socială, în comunicare.

Înţeleg şi respect ordinea de precădere, atunci când vorbim de instituţii şi oameni. Particip la întâlniri importante, privesc cum se discută pe limbi pământene tot felul de interese de stat, de la detalii tehnice la relaţii strategice, ample, de viitor.

Fac toate parte dintr-un dans de scenă care afectează indirect, dar esenţial viaţa noastră. Este un dans uman, pe o partitură veche de sute de ani, o tradiţie a cuvintelor alese. De multe ori, însă, o strângere de mână face cât un tratat, dacă este executată cât şi cum trebuie. Dimensiunea umană este, poate, cea mai importantă.

Dar chiar şi dacă nu sunt diplomat de meserie, vă pot spune că zilele acestea există un adevărat concert al naţiunilor la Bucureşti, în jurul vizitei oficiale a delegaţiei Republicii Populare Chineze. Prima la acest nivel, după 19 ani, ea reprezintă un eveniment istoric şi o oportunitate extraordinară pentru a atrage investiţii şi a crea locuri de muncă.

Relaţiile dintre ţările noastre sunt bune, vizita confirmă şi construieşte asupra acestora. Vorbim aici însă de mult mai mult. Nu numai de poziţionări comune, ci de rezultate concrete, de legitimarea vizitei delegaţiei române condusă de premierul Ponta la Beijing anul acesta în iulie, ca reprezentant al unei ţări europene. Vorbim de proiecte şi de investiţii în viitor, de ieşirea din izolarea externă.

O declaraţie comună a Guvernului României şi a Guvernului Republicii Populare Chineze va fi adoptată şi va viza aprofundarea cooperării bilaterale. Mai multe memorandumuri, contracte comerciale şi acorduri de cooperare bilaterală în domeniile energiei, industriei, culturii şi societăţii informaţionale vor fi, de asemenea, semna