În cadrul seriei „Colecţii muzeale”, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş a realizat un album cu titlul Baia Mare, oraş liber regal. Vestigii şi mărturii arheologice medievale, care îşi propune configurarea, în context istoric, a statutului special de care a beneficiat oraşul o lungă perioadă de timp. Colecţiile de bunuri culturale din patrimoniul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, valorizate prin intermediul acestui demers editorial doresc să ofere o imagine integratoare asupra identităţii aparte a oraşului Baia Mare, în raport cu alte aşezări urbane din Transilvania.
Baia Mare a apărut pe harta aşezărilor urbane ca urmare a activităţii de exploatare a minereurilor neferoase, primele informaţii certe cu privire la mineritul din zonă provenind din secolul al XIV-lea, chiar dacă începuturile medievale ale activităţilor de acest gen sunt mult mai timpurii, cel puţin din a doua jumătate a secolului al XIII-lea.
Prima diplomă privilegială care poate fi studiată astăzi este cea emisă de cancelaria regelui Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 20 septembrie 1347. Ţinând seama că privilegiul anterior al oraşului a ars din cauza unui incendiu, regele a acordat un nou privilegiu Băii Mari, prin care se stabileau hotarele oraşului şi se acordau locuitorilor numeroase drepturi. Se poate afirma că, în secolul al XIV-lea, Baia Mare era o structură urbană organizată, libertăţile reîntărite prin documentul din anul 1347 reprezentând privilegii specifice unui oraş liber regal care au asigurat comunităţii autonomie în organizare şi conducere.
Exploatarea metalelor preţioase a determinat înfiinţarea şi funcţionarea pentru o vreme îndelungată a unei monetării, atestată documentar din anul 1411. În cadrul monetăriei băimărene au fost bătute monede de aur şi de argint la care au lucrat meşteri locali şi spec
