UE avea nevoie de ceva concret la Vilnius, la încheierea unui summit calificat drept „istoric“, dar care e deja un semi-eșec.

Moldova a primit luna asta un cadou neașteptat în perspectiva summitului cu Uniunea Europeană de la Vilnius: angajamentul Comisiei Europene că va recomanda ridicarea obligativității vizei pentru moldoveni.

Este un mare succes simbolic și moral pentru actuala coaliție de la Chișinău, în măsura în care pentru simplii cetățeni libera circulație e mai importantă decât progresul macroeconomic sau balanța exporturilor.

Cadoul era neașteptat și prin ambalajul său. La Bruxelles, președintele Comisiei Europene José Manuel Barroso a făcut anunțul alături de premierul moldovean Iurie Leancă și de cel român Victor Ponta, căruia Barroso i-a mulțumit personal.

Incă din vara lui 2012, conservatorul Barroso a fost unul din cei mai mari inamici ai lui Ponta si ai coaliției USL de la București. Ponta a fost convocat în mod repetat de Barroso, umilit discret și pus să îndeplinească o serie de teme scrise, numerotate și anunțate public.

Acum, ca în dictonul popular în care, când te strădui să arăți că faci ceva prea bine devii de fapt suspect, insistența lui Barroso de a-i mulțumi personal lui Ponta pentru ceva ce nu a făcut, alături de un Iurie Leancă intr-o transă de fericire, punea în lumină natura reală a situației: Comisia Europeană prevedea un eșec la Vilnius în negocierile cu Ucraina, principala temă a întâlnirii, și avea absolută nevoie de certitudinea că va putea anunța un succes, cât de mic, in relațiile cu țările Parteneriatului Estic.

Acestea sînt în număr de șase, dar două din ele, Belarus-ul și Azerbaidjanul, sînt dictaturi puțin interesate în a avea relații echilibrate cu UE. Armenia, care beneficiază de un mic lobby eficace în UE, a ales să se reîntoarcă în poala Moscovei, înt