"Foarfeca regimului". Aşa numea ziaristul Corneliu Coposu, în articolele scrise în ziarul „România Nouă” din Cluj, unde şi-a început cariera jurnalistică, procesul prin care în perioada interbelică erau triate informaţiile ce puteau fi publicate în presă.

Potrivit istoricului sălăjean Marin Pop, care lucrează la o culegere de articole scrise de Corneliu Coposu, Seniorul realizează, în două articole publicate în ziarul clujean, un adevărat bilanţ negativ al cenzurii la care a fost supusă publicaţia. "Aflăm că în cei patru ani de când apărea ziarul „România Nouă”, respectiv 1933-1937, „foarfeca regimului”, cum numeşte autorul cenzura, a fost deţinută de nu mai puţin de 10 cenzori, dintre care trei au fost magistraţi militari, doi ofiţeri activi şi cinci funcţionari din Administraţie, Poliţie şi Siguranţă", explică istoricul, într-un articol publicat în revista de cultură "Caiete Silvane".

Corneliu Coposu ia atitudine faţă de suspendarea gazetei „Unirea” din Blaj, care avea profil religios. Vestea era „de necrezut” şi a produs „o impresie penibilă în cercurile clujene”. Nu se mai pomenise niciodată, până atunci, să fie suprimată vreo gazetă religioasă. Autorul îl acuză dur pe prim-ministrul liberal Gheorghe Tătărescu pentru această măsură, considerând că ţara noastră se găsea, în această privinţă, „pe urmele lui Hitler” sau a sovieticilor. Nu dorea ca intervenţia lui să fie interpretată ca o politică confesională, deoarece „Unirea” era foaia bisericească a românilor greco-catolici, confesiune căreia îi aparţinea şi el. Subliniază că ar fi luat aceeaşi poziţie tranşantă şi dacă ar fi fost vorba de un ziar ortodox, romano-catolic, protestant sau musulman. Consideră că prin suspendarea ziarului „Unirea” s-a violat, pe lângă libertatea presei, garantată prin Constituţie, libertatea cultului.

Potrivit istoricului, cenzura constituie, în concep