China îşi mută o parte a economiei în România. În acelaşi timp, liderii ei prezenţi în aceste zile la Bucureşti ne cer să creştem şeptelul din zootehnie, mai ales numărul porcilor şi al vitelor româneşti.

Ce veste mai bună ca asta ar fi putut să ne aducă Li Keqiang, liderul guvernului de la Beijing, un fel de Moş Crăciun în varianta noastră, acum, în pragul sărbătorilor de iarnă? Sigur, până se vor materializa toate declaraţiile de la scara avionului şi promisiunile făcute în discuţiile cu Victor Ponta, va mai trece ceva timp. Important este că cineva se gândeşte, din când în când, şi la noi.

Pe vremea când noi toţi o ştiam de Republica Populară, China ne ajuta cu celebrii tenişi şi bascheţi. Nu-i vorbă, şi ai noştri fabricaţi la Drăgăşani erau foarte buni, mai cu seamă că pe piaţă nu apăruseră adidaşii, însă bascheţii chinezeşti au făcut istorie mulţi ani, nu doar în rândul sportivilor, ci şi al tinerilor care, repet, nu aveau prea multe variante.

Şi tot pe vremea aceea, poporul român se hrănea, aproape în totalitate, cu orezul poporului frate chinez şi îşi împodobea locuinţa cu bibelourile de porţelan care ajunseseră să se vândă pe sub mână. O caleaşcă trasă de doi armăsari, o prinţesă cu rochie lungă, dantelată, ori doi pisoi hârjonindu-se, reprezentau un excelent cadou de ziua iubitei sau a unei rude apropiate.

După 1990, am fost martorii unei schimbări aproape radicale, diplomaţia românească fiind prezentă mai mult în cancelariile occidentale şi mai puţin în cele din fostul lagăr comunist. Cu toate acestea, China a fost mereu prezentă în România, dovadă că magazinele noastre sunt ticsite de haine chinezeşti destinate populaţiei cu venituri mici.

E drept, China nu a invadat doar piaţa românească, cum s-ar crede. Peste tot în lume, inclusiv în ţările puternic dezvoltate, vom găsi marfă chinezească, ca o dovadă