Deşi pe cei mai în vârstă titlul articolului îi poate duce cu gândul la un film celebru la vremea sa, vă spun de la început că, între personajul principal al acelei pelicule şi cel al cărui nume îl voi aminti în continuare, este o mare diferenţă. O foarte mare diferenţă.
Americanului acestor rânduri
nu-i place publicitatea. Şi, fiindcă sunt sigur că, în dimineaţa asta la noi, seara la el, în Portland- Oregon USA, se va uita pe pagina de net a ZJV, voi fi cât se poate de reţinut în laude. Deşi, cu asta e de acord toată lumea care a fost prezentă la evenimentul de marţi dimineaţă, omul le-ar merita cu prisosinţă.
S-au făcut cinci ani de când
un tânăr de 39 de ani la vremea aceea intra în biroul primarului Gheorghe Ile şi, politicos, l-a întrebat ce are de gând administraţia publică locală cu blocul turn nr. 2 din cartierul Micro 3B – Dallas. „Blocul fantomă”, cum era ştiut de vulcăneni, fiindcă doar structura de rezistenţă mai rămăsese din el. „Păi ce să facem?”, i-a replicat Gheorghe Ile. Luat oarecum prin surprindere şi neştiind despre intenţiile tânărului roşcat, cetăţean american, dar tot român şi vulcănean în sufletul său. Aici musai să fac o paranteză. Florin Druţu s-a născut şi a copilărit în cartierul Crividia şi, spre deosebire de alţii, deşi au trecut ani buni de când s-a stabilit în America, nu şi-a uitat nici limba maternă, şi nici locul de baştină.
Încă din mandatul
lui Petre Hodor se căutase o rezolvare pentru blocul cu pricina. Una la mână, fiindcă dădea rău de tot în peisaj, cei de la televiziunile centrale îl filmau, ca să arate ce jale-i în Vulcan şi Valea Jiului, iar doi la mână, pentru că acolo se petrecuseră mai multe accidente. Fiindu-le la îndemână, copiii se jucau în el şi, de câteva ori, s-a întâmplat ca vreo doi-trei să cadă de la etaj. S-a discutat, aşadar, despre o implozie