Mic și negricios, dar avînd sub călcîie trilioanele economiei chineze, premierul Li Keqiang își plimbă mulțumit privirea peste spinările mixte care semnează memorandumuri de cooperare. Lîngă el, Victor Ponta, cu două capete mai înalt, pare că se trage-n poză cu tatăl bonei thailandeze. Un zîmbet cu multe zerouri i se lățește pe față, fără ca cineva să știe dacă el vine de la înființarea comisiei Nana sau de la miliardele care stau să se reverse peste barajele, cultura, reactoarele și activitățile noastre sanitar-veterinare. Înainte să devină, în anii ce urmează, o dezamăgire, momentul e un triumf.

Deodată, la acordul cu numărul 13, pe sub nasul colaborării româno-chineze se strecoară mutra cu tuleie de șobolan a lui Bobby Păunescu. Guvernul a socotit că Păunescu Corporation merită girul său oficial în relația cu Beijingul. Poate că la așa ceva au contribuit și înfricoșătoarele pagube produse economiei românești de Frații Păunescu, dar nimic nu e sigur. Se cere, deci, să reamintim background-ul acestei familii propuse la export.

Bobby Păunescu e fiul cel mic al lui George Constantin Păunescu, care, la rîndul lui, e fost colaborator al Securității în cadrul Biroului Comercial al României din Milano prin anii '70. Ca om de afaceri, Bobby a reușit să mîngîie sînii Monicăi Bîrlădeanu cheltuind doar cîteva milioane de dolari. Banii i-a luat din ceea ce pusese deoparte bătrînul, adică din jefuirea Bancorex și Bankcoop, din finanțarea frauduloasă a Dac Air, din preluarea ilegală a hotelului Lido sau din prejudicierea statului român prin achiziția hotelului Intercontinental. George Constantin Păunescu a fugit din țară în 1997, lăsînd poporul român să plîngă pierderea celor 186 de milioane de dolari, apoi să le plătească. Restul sumelor sustrase din avutul public au fost fie nereclamate, fie acoperite de structuri. Așa că, atunci cînd regimul Băsescu i-a perm