Semnele bugetului pe 2014, dar si semnele politice, nu sunt favorabile culturii si creatorilor romani. Desi vorbesc mai tot timpul despre spirit identitar, despre idealurile nationale, administratorii si decidentii statului roman tind sa duca spre zero curba descendenta a finantarilor pentru produsele culturale de calitate.
Toata lumea e de acord cu faptul ca operele culturale realizate astazi devin patrimoniul nostru cultural, national si identitar de maine. De la discursuri la fapte, insa, e o cale atat de lunga incat resemnarea, salvarea pe cont propriu, daca nu chiar exilul interior ori cel geopolitic devin, pentru multi creatori si consumatori de produse culturale de calitate, formule de a trece printr-o epoca tot mai aculturala si mai lipsita de Dumnezeu. Ce ar fi de facut in al doisprezecelea ceas pentru cultura romana si pentru salvarea spiritului identitar? Aplicarea celor 10 solutii pe care le intrevad si pe care le public in acest text ne-ar putea da speranta ca exceptionalismul romanesc ar putea sa se manifeste macar la vederea iminenta a unei prabusiri identitare fatale!
1.Avem nevoie ca de aer de infrastructura culturala (un sistem national de distributie si de promovare pentru produsele culturale de calitate) prin intermediul caruia sa estompam, cat mai mult, tribalizarea si talibanizarea spatiului cultural romanesc. In fiecare capitala de judet, printr-un parteneriat public-privat, va fi construit cate un Mall Cultural in care sa fie difuzate produsele culturale de calitate. In fapt, o retea nationala de distributie si promovare a produselor culturale, cu informatii despre vanzarea acestora in timp real.
2.Avem nevoie, in toate structurile administrative locale, regionale si nationale cu atributii culturale, de resurse umane de calitate care sa fi probat ca au capacitati manageriale, nu cum se intampla acum sa avem directori, pres