Defectarea Ucrainei chiar în ajunul summit-ului de la Vilnius anunță vremuri grele. Totuși, spre deosebire de Ucraina, prooccidentalii de la Chișinău sunt la putere, nu în opoziție, și au nevoie doar de mai multă voință de reformă și inteligență politică pentru a trece Moldova pe celălalt „mal“ al istoriei.
O istorie a lungului drum al Republicii Moldova spre Vilnius se poate rezuma prin evocarea unei scene atroce care s-a petrecut în seara zilei de 7 aprilie 2009. Episodul a fost surprins în niște secvențe video, difuzate, un an mai târziu, la o televiziune de știri din Moldova. Un tânăr trântit la pământ, înconjurat de o haită de polițiști înarmați până-n dinți – actori și spectatori. „Actorii“ îl loveau cu picioarele, „spectatorii“ priveau, rânjeau, se încărcau de adrenalină, apoi „intrau în scenă“, dădeau și ei, cu sete și ură, într-un corp deja inert. Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, unde avea loc această oribilă execuție, semăna cu un platz de Gulag sau, cu același succes, amintea de maidanul unui lagăr de exterminare nazist, spălat de lumina intermitentă a proiectoarelor de pe Casa Guvernului.
Victima se numea Valeriu Boboc și în acea noapte a fost ucis în bătaie. Nu era un protestatar, venise, la fel ca mulți alții, să vadă „ce se întâmplă“ – ciudată expresie, de parcă am vorbi despre niște fenomene naturale, meteorologice, independente de voința omului... – și a fost atras în „evenimente“, atunci când peste el au tăbărât călăii de la Interne ieșiți la vânătoare de „anticomuniști“. Moartea lui Valeriu Boboc și scenele de groază din comisariatele de poliție, unde au fost torturați zeci de tineri arestați în aceeași noapte, au declanșat o serie de consecințe greu de prevăzut.
După victoria (contestată) la alegerile din 5 aprilie 2009, comuniștii aveau nevoie de un singur vot în Parlament pentru
