Nu cred ca exista cineva care sa pretinda ca o investitie serioasa a Chinei in Romania este un lucru rau. Analistii nu se mai intreaba daca va deveni aceasta cea mai mare economie din lume, ci doar cand se va intampla acest lucru. China are excedente comerciale uriase, pe care trebuie sa le investeasca undeva, pentru a-si continua cresterea economica.
Nu este mai putin adevarat ca aceasta dezvoltare are un pret imens pentru chinezi. Ea se bazeaza pe o poluare cumplita, pe salarii de mizerie, si este dublata de probleme majore politice si de respectare a drepturilor omului.
Tocmai de aceea, sunt cateva aspecte care deranjeaza, chiar ingrijoreaza foarte tare in abordarea puterii de la Bucuresti in privinta oportunitatii oferite de China.
In primul rand, atrage atentia slugarnicia. E ceva scarbos in felul in care a fost pregatita si decurge vizita la Bucuresti a premierului chinez. Cu drumuri asfaltate in timp record, cu jurnalistii incomozi in chestiunea politica din China scosi afara din cladirea guvernului, cu formulari penibile gen "China apare, soarele rasare". Totusi, n-a venit nici Dumnezeu si nici Mesia.
Toata aceasta exaltare slugarnica ridica semne de intrebare pentru alti investitori. Daca guvernantii romani se comporta in felul acesta, cum vor decurge oare licitatiile la care vor participa chinezii? Cat de corecte vor fi ele? Mai merita sa te inscrii la randul tau, investitor care nu aduce soarele pe cer?
Poate ca investitorii chinezi nu vor avea tratament preferential, dar motivele de suspiciune subzista, sunt intemeiate si este posibil sa inhibe concurenta, ceea ce ar insemna practic un covor rosu intins pentru chinezi.
Pe de alta parte, este evident ca vizita premierului chinez, dar si atitudinea de sluga a guvernantilor romani au iritat UE. "Nu suntem colonie", au raspuns tafnos mai
