Sâmbătă, 23 noiembrie, încă o sâmbătă de toamnă binecuvântată de Dumnezeu, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, la cafeaua literară, cu un medalion satirico-umoristic susţinut de Matincă Costea pe un text de Mircea Crişan, „La un telefon public”, „Firul buclucaş” de Fred Firea şi „Eu şi Suzana”, şi un final cu aplauze.

A urmat lectorul de serviciu, Dan Mihail Zanfirescu, cu proză. Domnia sa a venit în Cenaclu cu poezie şi cu părerea de rău că trebuia să vină mai de mult. O poezie sensibilă, romantică, dar nu m-a convins. Adevărata revelaţie am avut-o cu proza. Lectura de astăzi se numeşte „Discuţii, discuţii”. Este o proză inedită, originală, se pare o piesă dintr-un întreg, cu o altfel de abordare a epicului. Textul nu dovedeşte numai talent, fluenţă epică, coerenţă, pe lângă o sensibilitate fără de care creaţia literară nu ar fi posibilă, ideea este susţinută, pe tot parcursul, analitic, psihologic. Autorul are proprietatea termenilor şi îi foloseşte cu sentimentul că ştie dinainte reacţia potenţialului cititor. Astăzi, cu un melanj între epic şi liric, folosindu-se de prietenul virtual, s-a dovedit şi un fin psiholog, să nu zic negustor, ceva à la Alexandru Lăpuşneanu: < Dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pe voi, dacă voi nu mă vreţi eu vă vreau pe voi >. Dacă nu vă place poezia mea, o veţi servi ca pe un sandviş. Şi asta a fost, dar un sandviş plăcut, de calitate, pentru că la elementul liric se autocenzurează. Şi mai este ceva. Se pare că ar putea accesa, marşa şi pe elementul fantastic. Este acolo în final, o cochetărie cu fantasticul care îmi dă speranţe: „În acest moment simt că mai este cineva în cameră cu noi. Parcă a trecut o adiere rece. Încet, să nu râdă de mine prietenul meu, privesc cu coada ochiului spre uşă. Ceva se întâmplă şi prietenul meu t