Suntem în pragul anului 2014, un an hotărâtor pentru viitorul care se prefigurează, un an care marchează 25 de ani de când se tot încearcă schimbarea României.

Din păcate, această ţară cu multe posibilităţi şi resurse, se zbate şi acum în neputinţă, pluteşte în derivă, pare absentă şi amorţită. Schimbările politice petrecute de-a lungul acestor ani nu au dus nici pe departe la prosperitate, la reânoire, ba dimpotrivă, au adâncit starea de sărăcie şi nesiguranţă. România a evoluat ca o ţară excesiv consumeristă, birocratizată şi slab tehnicizată, o ţară care s-a îndepărtat tot mai mult de valorile şi principiile ei fundamentale. Iar românii, au ajuns să traiască într-o stare de izolare, resemnare şi indiferenţă, care i-au făcut să uite de sine şi de alţii şi să devină mai puţin verticali, mai puţin morali, mai puţin încrezători în forţele proprii, mai puţin apropiaţi de Dumnezeu şi de semenii lor. Toate acestea ne-au făcut mai vulnerabili în faţa încercărilor de tot felul la care ne supune societatea viitorului: globalizarea, multiculturalismul, manipularea, controlul total, descreştinarea, dezumanizarea. Să nu uităm că totuşi, în ciuda vicisitudinilor istorice, neamul românesc a demonstrat în repetate rânduri, că este încă unul cu multă credinţă, cu tradiţii şi obiceiuri rareori întâlnite în lume – dar păstrate cu sfinţenie din generaţie în generaţie, cu valori spirituale de excepţie, cu har şi dăruire.

Cred că acestea, pot fi motive suficiente pentru a ne determina să mai facem ceva cât se mai poate face, pentru a nu adânci şi mai mult prăpastia dintre noi, dintre noi şi sufletele noastre, dintre noi şi Dumnezeu, pentru că, înainte de toate, adevărata criză care a cuprins întreaga lume, este una morală, spirituală. Ce ne rămâne de făcut? Iată ce ne propun Ovidiu Hurduzeu şi Mircea Platon în cartea ,,A treia forţă: România profundă”, car