- Editorial - nr. 231 / 26 Noiembrie, 2013 La 29 august 1996, in calendarul ortodox data insemnata cu rosu – Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, delegatia parlamentarilor (deputati si senatori) PUNR (Partidul Unitatii Nationale Romane), la initiativa si indemnul muresenilor, urcam dealul Cotrocenilor pentru a participa la intalnirea cu presedintele Romaniei de atunci, domnul Ion Iliescu. In mandatul urmator (1996-2000), tot la sugestia parlamentarilor mureseni, urma sa avem o intalnire cu primul ministru de atunci, Victor Ciorbea, premier CDR-ist, care s-a incapatanat sa avem o discutie despre problemele presante ale romanilor din judetul Mures, numai si numai in prezenta ministrului UDMR-ist pentru minoritati – Takay György. Refuzand si argumentand ca romanii majoritari din Mures si din Romania nu avem ce discuta cu un ministru al unei singure minoritati, cea maghiara, l-am lasat sa vorbeasca singur, parasind incaperea din Piata Victoriei. A doua zi, dupa acel esec, un adevarat fiasco, compensatoriu, eram invitati la Cotroceni de presedintele Emil Constantinescu. Ciudat lucru, ambii presedinti, atat Ion Iliescu, cat si Emil Constantinescu, la distanta in timp, ne-au adresat aceeasi intrebare: "Ce va aduce la Presedintie? Ce va nelinisteste? De ce va este frica voua, romanilor ardeleni?”. Pe atunci, romanii mureseni, si nu numai ei, ci din intregul Ardeal, erau provocati, ca si azi, hartuiti, pur si simplu, prin tot felul de scenarii: tablele indicatoare bilingve la intrarile si la iesirile in si din localitati, inscriptionari maghiare in institutiile Statului Roman, arborari ale steagului Ungariei, incercarile de introducere a celei de-a doua limbi oficiale – maghiara, forumurile civice de la Valea lui Mihai, Savadisla, Miercurea Nirajului, Cernat, prin care dadea coltul ticalosiei numite autonomia teritoriala a asa-zisului Tinut Secuiesc. Personal, ca dep