Cu peste 14 milioane de cetăteni ai UE rezidenti într-un alt stat membru, libera circulatie – si anume posibilitatea de a trăi, a munci sau a studia oriunde în Uniunea Europeană – este dreptul cel mai pretuit de europeni.

Lucrătorii din UE beneficiază de acest drept încă de la nasterea Uniunii Europene, principiul fiind consacrat la Roma, în 1957, cu ocazia primului tratat european.

Comisia Europeană a adoptat recent un document programatic care subliniază responsabilitatea comună a statelor membre si a institutiilor UE în ceea ce priveste respectarea drepturilor cetătenilor europeni de a locui si a munci într-o altă tară din UE.

Libera circulatie a cetătenilor este unul dintre pilonii pietei unice si un element central al succesului acesteia: ea stimulează cresterea economică, permitându-le persoanelor să călătorească, să consume si să lucreze peste granită si dându-le companiilor ocazia să recruteze dintr-un rezervor mai bogat de talente. Mobilitatea fortei de muncă între statele membre contribuie la reducerea necorelărilor dintre competentele oferite si locurile de muncă isponibile, în contextul unor dezechilibre semnificative pe pietele fortei de muncă din UE si al îmbătrânirii populatiei.

Normele UE în materie de liberă circulatie prevăd o serie de garantii care permit statelor membre să prevină abuzurile.

Documentul programatic clarifică drepturile cetătenilor UE în ceea ce priveste libera circulatie si accesul la prestatiile sociale, răspunzând în acelasi timp preocupărilor exprimate de unele state membre în legătură cu problemele pe care fluxurile migratoare le-ar putea pune autoritătilor locale.

Pentru a răspunde preocupărilor exprimate în unele state membre UE cu privire la punerea în practică a normelor privind libera circulatie, Comisia defineste cinci actiuni pentru a ajuta autoritătile na