Ce-i împiedică pe guvernanţi să adopte formule obiective de alocare a banilor, ca pe fondurile UE? Pentru asta nu trebuie schimbată Constituţia, nici redesenată harta ţării, inventând un nou strat de baroni, cei regionali.
Dragi copii, poate aţi observat că zilele astea preşedintele şi premierul se trag de gulere (că moţ n-au) şi se altoiesc cu basca udă pe chestie de bugetul patriei. Şi poate v-aţi întrebat ce e în fond bugetul ăsta, cum se formează şi ce legătură are d-l vicepremier Dragnea (cu moţ) cu cheltuirea sa, prin oraşe şi sate.
Ei bine, să zicem că, pentru fiecare 100 de lei salariu care intră în buzunarul părinţilor voștri, angajatorul mai plăteşte încă 70 lei, exact către acest buget public. Apoi, când vă luaţi grisine sau iPhone, statul reţine TVA 24% din preț. În plus, ia accize pe benzină, alcool, tutun și produse de lux, taxă de timbru, radio-TV, ecologică și altele. Primăriile mai iau şi ele bani (nu mulţi) prin impozite locale pe case, terenuri, maşini. Toate formează bugetul mare al ţării, din care primăriilor şi judeţelor le revine cam un sfert.
Nu e mult: ele au cheltuieli mari cu salariile profesorilor, asistenţa socială, subvenţii la ȋncălzire şi transport public, strânsul gunoaielor. Rămân puţini bani la investiţii, adică acele proiecte după care strigă lumea: străzi, canalizare, parcuri, grădiniţe şi, în special la ţară, ulițe pietruite şi reţele de apă; iar la Bucureşti, metrou.
Iată de ce UE ne ajută cu bani de dezvoltare ȋn plus: 20 de miliarde de euro pe perioada 2007-2013. Dar mai avem doi ani şi noi am cheltuit doar un sfert: un pic peste 5 miliarde. Şi cum n-am avut încredere în primari, la ei a ajuns mai puţin de un miliard; restul l-au gestionat (prost) ministerele, iar politicienii nu au spus lucrurile astea lui mami şi tati, pentru că nu le pică bine.
Însă ce nu le-au spus deloc, dar o să ştii t
