Să ne mai temperăm, așadar, un pic entuziasmul cu care numărăm deja miliardele chinezilor. Așa cum am spus aseară și la Money Channel, deocamdată vorbim doar despre acorduri și despre scrisori de intenție. Contractele – „dacă” se vor concretiza, așa cum bine subliniază RL – mai încolo. Mai trăim, mai vedem. Răbdare și orez…
***
Corect! Nu știu dacă Traian Băsescu va pleca urechea la sfaturile lui Ion Cristoiu. Ce știu însă, ce simt, ce văd e că președintele a intrat într-o logică distrugătoare de care pe care și și-a asumat rolul electoral de unic oponent al lui Ponta. De ceva timp, și-a scos haina de președinte și a îmbrăcat-o pe cea de politician pur-sânge, în care se simte mult mai bine. Rămâne de văzut ce va avea de câștigat pe acest front și dacă va avea ceva de câștigat…
***
Mda, e interesantă și povestea asta cu vila de la RAPPS a lui Geoană. Mai interesant însă mi se pare alt scenariu, despre care „Curentul” nu vorbește. De unde și până unde scoaterea lui Geoană de la naftalină de către Victor Ponta? De unde și până unde Mircea Geoană a devenit trâmbița publică a PSD împotriva lui Crin Antonescu? Păi, lucrurile stau cam așa: în funcție de deciziile Curții Constituționale există două scenarii – dacă nu se vor putea organiza alegerile simultan cu referendumul pentru modificarea Constituției, iar viitorul președinte va rămâne cu aceleași prerogative ca acum, atunci va candida Victor Ponta; dacă, din contră, referendumul se va putea face odată cu prezidențialele, iar viitorul locatar de la Cotroceni va avea prerogativele amputate conform proiectului noii Constituții, s-a gândit Ponta că nu-i altul mai bun decât Mircea Geoană. Toată lumea e în avantaj! E omul PSD, nu deranjează pe nimeni (și pentru că nu va putea), iar fosta carieră diplomatică a numai bună să legitimeze un viitor președinte „simbol”, adică, pe românește, o păp
