Profesorul Andre Liebich este unul dintre cei mai reputaţi specialişti în istoria Războiului Rece şi în cea a Rusiei de după primul război mondial. El predă la GraduateInstitute Of International and Development Studies de la Geneva. A mai predat la Université du Quebec à Montréal şi a fost asociat la mai multe universităţi şi centre de cercetare din Europa şi Statele Unite: Oxford (1972-1973), Harvard (1979-1980, 1986-1987), Hoover Institution (1983-1984), Kennan Institute, Woodrow Wilson Center (1985, 1987), Institute for Advanced Studies, Princeton (1997-1978), Institute of Historical Research, Londra (2002-2003). Andre Liebich a acordat un interviu României libere.
Domnule profesor, cum vedeţi acum relaţiile dintre statele Europei de Est şi cele care, precum Rusia, sunt moştenitoarele Uniunii Sovietice?
Andre Liebich: Mai întâi, cred că termenul de Europa de Est a ieşit din uz. Altădată vorbeam de Europa de Est pentru că era blocul sovietic. Astăzi, aceste ţări au mândria de a face parte din Europa Centrală. De asemenea, pentru ţările care sunt membre ale Uniunii Europene este dificil să vorbească în termenii Est şi Vest. Putem vorbi, mai degrabă, de noua şi de vechea Europă, de asemenea, putem vorbi de ţări emergente şi de ţări deja supradezvoltate. În ceea ce priveşte întrebarea dumneavoastră despre relaţiile ţărilor din această parte a Europei şi cele din vechea Uniune Sovietică, cred că primul impuls a fost acela de a tăia toate legăturile, de a tăia din scurt tot ceea ce reprezenta o legătură cu trecutul. Mai apoi, în anii 1990, Rusia a cunoscut o perioadă foarte dificilă, o perioadă în care nu a fost în măsură să se afirme în exterior. Nu mai este acest caz, după anul 2000, dacă ne gândim la dependenţa energetică a statelor din această parte a Europei faţă de Rusia, apoi ne gândim la afirmarea Rusiei ca putere în timpul lui Vladimir Putin, de
