ACRU TIP E PITURCA! Oricum ai lua-o, de la cap la coadă sau de la coadă la cap, fără diacritice tot aia iese. Palindrom se numește figura asta, familiară rebusiștilor și pasionaților de lingvistică distractivă. Dar desigur că nu jocurile gratuite ale spiritului vor activa vreun neuron sau vor clinti vreun mușchi de pe fața încruntată a unui împătimit al jocurilor de noroc. Din orice parte l-ai citi, Pițurcă rămîne același: un tip înăcrit și învechit, incapabil să se bucure, darmite să creeze bucurie. Într-un fel, ți-e și milă de dînsul. El ne-a făcut să sperăm în calificarea la Mondiale și tot el ne-a omorît orice speranță.
Multă vreme am evitat să-l luăm la bani mărunți și la trei păzește. Am zis să-i dăm credit, așa, din partea casei, ca oricărui jucător solvabil. I-am trecut cu vederea cele lumești: poveștile din activitatea de trișor, meschinăria de tată natural și denaturat, stigmatul de condamnat penal în cazul “Valiza”. Ne-am spus că, hai, n-o fi Satana chiar atît de negru. În fond, a preluat România de pe locul 53 în clasamentul FIFA și a adus-o pînă pe 29. A mers și cu echipa la baraj. Tot e ceva. Nu-i poți contesta lui Pițurcă un anume talent de meșteșugar, de manufacturier corect. Știe ceva meserie. Și cam atît. Iar mai mult decît atît nu poate. Este, dacă vreți, diferența între cineva care știe să scrie corect și alții care pot să compună un text literar. Într-o eră a revoluțiilor tehnologice și a industriilor creative, nea Piți rămîne doar un bun fierar-betonist sau sculer-matrițer. Barajul cu Grecia i-a arătat pe deplin limitele. Omul ăsta e iremediabil datat, nu mai poate evolua, și-a atins nivelul maxim de (in)competență. În locul lui, un bărbat cu onoare și-ar fi dat demisia. Onoare, monșer? Stimabilul acesta are onoare de mahalagiu, ca Jupîn Dumitrache, zis Titircă Inimă-Rea.
S-a zis că n-avem lot grozav. Așa e, corect! Dar antreno
