de Tiberiu Costăchescu
26 noiembrie 2013 11:39
1 vizualizare
A-A+
Ţelul oricărui sportiv, în orice colţ al lumii, rămâne acela de a deveni unul dintre cei mai buni în domeniu şi de a-şi măsura forţele cu cel încununat cu titlul de campion mondial. Dacă sibianul Vasile Ungurean a avut în minte o astfel de finalitate, atunci când a început să practice jocul de rugbi, este greu de spus. O certitudine rămâne rezultatul final al demersului său, care se materializează prin prezenţa în echipa României în confruntarea cu formaţia Noii Zeelande, ţara care a dus rugbiul aproape de perfecţiune.
Născut în anul 1954, Vasile Ungurean s-a întâlnit cu rugbiul destul de târziu, când avea deja 17 ani. Tatăl său, incitat de colegul de navetă Iancu Boţocan, l-a îndemnat să practice un sport adevărat, anume creat pentru bărbaţi plini de energie. Împins de curiozitate, Vasile a ajuns pe gazonul terenului Metalul, printre tinerii de care se ocupa Thomas Erwin. Prima echipă în care a evoluat a fost cea a juniorilor de la CSM Sibiu. Prin conformaţia sa a fost numai bun de a fi inclus printre componenţii liniei a treia a grămezii. De acolo, remarcat cu ochi de specialist de profesorul Nică Stanciu, a trecut la Clubul Sportiv Şcolar Şoimii, pentru care a evoluat circa un an. Echipa mare a CSM-ului îl dorea titular, ca stâlp al grămezii.
Peste 600 de meciuri
Din anul 1974 şi până în anul 1992 - când a pus capăt activităţii sportive de mare performanţă - Vasile Ungurean, rugbistul cu un suflet mare şi o inimă plină de bunătate, a jucat peste 600 de partide doar în prima divizie a ţării. În acest interval de timp a evoluat practic pe toate terenurile străjuite de buturi, parcurgând România în lung şi lat, de la Timişoara la Constanţa, de la Gura Humorului la Petroşani, de la Iaşi la Bucureşti şi de la Baia Mare la Cluj-Napoca şi la Suceava.
