Cu puţin noroc şi grijă din partea politicienilor pentru anul electoral care vine, greviştii acestor zile ar putea obţine în parte ce solicită. O mărire cât de cât de salariu, un contract de muncă la nivel de sector, mai o bursă pentru rezidenţi, mai o ordonanţă amendată, tot e rost de ceva. Există însă, chiar şi în domeniul sanitar, personal cu salarii mult mai mici decât cele încă oferite în spitalele publice. Dacă să lucrezi într-o clinică privată, în România, poate fi la un moment dat visul oricărui absolvent de postliceală sau facultate care nu vrea să plece din ţară, să fii asistent medical la un cabinet individual e, de cele mai multe ori, ceva în plus decât a sta acasă şi a figura în evidenţele Şomajului ca persoană neindemnizată aflată în căutarea unui loc de muncă.

Sunt ani în care sindicaliştii din Sănătate au luptat şi au obţinut destule. Chiar dacă salariul nu este satisfăcător, se mai adaugă, acolo, un spor. Pe care asistenţii medicilor de familie nu-l au. Mulţi dintre ei nu au nici măcar normă întreagă la cabinet, deşi muncesc pe brânci şi ajută, dacă nu execută în cea mai mare parte, la munca birocratică din cabinet. Pe lângă administrarea de vaccinuri (fiţi sinceri, în câte cazuri medicul este cel care v-a vaccinat copilul?) şi alte sarcini care-i revin şefului. N-au contract pe opt ore, n-au nici beneficiile care vin odată cu acesta.Mai primesc ceva în plus, la negru, însă cui să se plângă? N-au sindicat, se desprind cu greu din cabinet şi când sunt obligaţi să mai facă un curs, să-şi poată prelungi atestatul de liberă practică. Se mulţumesc, cei mai mulţi, cu jumătate din salariul pe care un asistent din spital îl consideră jignitor. Şi mai stau iarna în frig, cară lemnele cu braţele, sunt şi fochişti, şi îngrijitori de curăţenie... Ştiu mult mai bine decât colegii lor ce înseamnă să lucrezi în mediul privat, cum trebuie să dovedeş