Din ’90 încoace toate partidele de la putere au vrut totul, căci „partidul e în toate cele ce sunt…”. Chiar şi acolo unde nu trebuie. Nu e rău că partidele vor totul, dar scopul n-ar trebui să fie doar obţinerea puterii politice, ci şi buna guvernare. De exemplu: PSD vrea totul de la anul electoral viitor, ca să nu se mai încurce cu alianţe şi negocieri.
Niciun partid n-ar vrea să împartă puterea cu nimeni. Dar în loc de bună guvernare, şi Putere şi Opoziţie ies mereu la televizor şi concurează cu actorii, jurnaliştii şi analiştii politici, fac afaceri mai pe faţă, mai pe dos, cumpără sau concesionează terenuri, după modelul Traian Băsescu, Dan Voiculescu…, ceea ce a devenit un fenomen cu largă răspândire naţională. Ca să mimeze totuşi implicarea politică, actanţii cei mai vizibili participă la un campionat naţional de pus contre unii altora…
De la buchea cărţii, la practică
Dacă ne luăm după dicţionare, politică înseamnă cu totul altceva: „Ştiinţa şi arta de a guverna un stat; formă de organizare şi conducere a comunităţilor umane, prin care se menţine ordinea internă şi se garantează securitatea externă a comunităţilor respective. Suprastructură a sistemului social, incluzând conştiinţa politică, relaţiile politice, instituţiile şi organizaţiile politice”.
Asta nu vrea să însemne că ştiinţa şi arta guvernării le sunt complet străine aleşilor şi diriguitorilor noştri, atâta doar că fie nu le folosesc la nimic, fie drumul aplicării în practica de zi cu zi este întortocheat şi anevoios. Aşa explicându-se îndelunga tranziţie spre democraţie, bunăstare şi civilizaţie. Una care va împlini îndată 24 de ani.
Răsfăţ pe bani publici
Că politicienii noştri de frunte nu au respect pentru „ştiinţa şi arta bunei guvernări” s-a văzut din primele zile după revoluţie. Fiindcă şi azi tragem ponoasele deciziilor proast
