Ca din jobenul cu iepuraşi ai marelui scamator, aşa ies micii monstruleţi ai noii puteri. Unul după altul îşi împing fundurile cu botul, de nerăbdarea de-a se prăvăli cât mai repede peste o sinecură guvernamentală. Ultimul monstruleţ din cutie este acest Mirel Palada, autor de texte horror pe bloguri şi de golăneala de la pupitrul guvernului României.

După tontul înălbit degeaba la cap, care acum s-a dus în Africa de Sud, tolănit prin vreun baldachin, era binevenit un papagal colorat. Nu erau de ajuns atâtea figuri de miniştri şi de parlamentari ieşiţi din cascadorii râsului sau dintr-o bodegă cu proşti beţi. Pe lângă asta să mai amintim şi de consilierii puşi în consiliile de administraţie. Clientelă, clientelă, dar de ce nu e unul competent? Nici din întâmplare. Ei bine, de asta oamenii inteligenţi nu mai devin membri de partid, pentru că ştiu sigur că odată ajunşi acolo, îi vor mânca toţi proştii. Dar pe lângă figurile noi de personaje penibile, nu s-a pierdut nici penibilul clasic al politicii, vintage-ul rămâne la mare respect şi în această privinţă. Mircea Geoană, cică, ar vrea să fie Înalt reprezentant al Guvernului, de fapt vrea să fie înalt. I-a ajuns micimea de la care e obligat să privească scena politică. Acum se gudură pe lângă unul care l-a executat şi pe care-l făcea cu ou şi cu oţet. Tot aşa îl scuipă pe marele său prieten din campania electorală de acum patru ani, Crin Antonescu. Aşa că să mai spună cineva că ăştia care vin din urmă sunt mai răi ca ăia vechi. Dar peste toate a venit şi curcubeul chinezesc. Iarăşi vorbim de China, aşa cum am făcut-o şi cu UE, înainte de aderare. Pe ideea că vin banii. Asta este singura înţelegere pe care o avem noi despre parteneriate. Adică o chestie acolo, nişte hârtii semnate, o recepţie, după care să vină banii. Ne-am lămurit că nu-i putem fura pe europeni şi ne-am gândit că poate o să ne meargă cu chin