"Dar niciodată n-am avut puterea să duc ceva până la capăt. Porneam pătimaş într-o parte şi n-ajungeam nicăieri. Mă aruncam în gol cu o exaltare tulbure şi pe urmă mă întrebam de ce-am făcut-o. Eu însumi nu ştiam prea bine ce vroiam ascultând cum fierbe sângele în mine. Aşa că nu m-am dus în niciun pustiu. De altfel, ca să te retragi de bunăvoie într-un pustiu trebuie să îndeplineşti, probabil, minimum trei condiţii: 1. Să crezi în Dumnezeu sau în ceva asemănător mai mult decât în tine. 2. Să ştii să renunţi. 3. Să nu vrei să vorbeşti cu nimeni despre sihăstria ta. Or, eu nu îndeplineam niciuna dintre aceste condiţii". Din „VIAŢA PE UN PERON” de Octavian Paler Mi se pare atât de răvăşitoare această „declaraţie” despre dorul de a fugi, măcar o poveste, în pustiul din noi – în interpretarea mea, desigur -, încât mi-o însuşesc spre a dovedi, cu mine însumi, că aglomerările au devenit o scuză necesară. .. Dar vouă, nu vă e dor de timbrul gândurile voastre?!
PENTRU COMENTARII VĂ AŞTEPT ŞI PE PAGINA DE FACEBOOK MARIAN SULTĂNOIU "Dar niciodată n-am avut puterea să duc ceva până la capăt. Porneam pătimaş într-o parte şi n-ajungeam nicăieri. Mă aruncam în gol cu o exaltare tulbure şi pe urmă mă întrebam de ce-am făcut-o. Eu însumi nu ştiam prea bine ce vroiam ascultând cum fierbe sângele în mine. Aşa că nu m-am dus în niciun pustiu. De altfel, ca să te retragi de bunăvoie într-un pustiu trebuie să îndeplineşti, probabil, minimum trei condiţii: 1. Să crezi în Dumnezeu sau în ceva asemănător mai mult decât în tine. 2. Să ştii să renunţi. 3. Să nu vrei să vorbeşti cu nimeni despre sihăstria ta. Or, eu nu îndeplineam niciuna dintre aceste condiţii". Din „VIAŢA PE UN PERON” de Octavian Paler Mi se pare atât de răvăşitoare această „declaraţie” despre dorul de a fugi, măcar o poveste, în pustiul din noi – în interpretarea mea, desigur -, încât mi-o însuşesc spre a dovedi, cu m
