Chiar dacă n-am reuşit să facem mai nimic în ultimii 10-20 de ani cu economia, norocul pare a nu ne ocoli pentru că vedem că alţii sunt interesaţi de noi. În această perioadă România revine pe harta intereselor economice şi strategice ale Chinei după o sincopă de două decenii rezultată dintr-un anonimat diplomatic în care noi singuri ne-am aruncat. Efortul de a ne găsi calea către Occident la care a jinduit întreaga societate după căderea "Cortinei de Fier" a absorbit întreaga energie a clasei politice. Integrarea euro-atlantică a devenit un proces unilateral şi abia dacă am mai aruncat vreo privire în restul lumii, ironic probabil către singurele pieţe pe care puteam fi competitivi.

Primul-ministru al Chinei Li Keqiang ne vizitează în fruntea unei numeroase delegaţii, prima vizită la Bucureşti a unui oficial de acest nivel de la Beijing după 19 ani. În acest răstimp economia Chinei a crescut de câteva ori, dar la câte trenuri ne-au plecat din gară în ultimii 24 de ani, nici nu ne mai mirăm că am ratat atâtea oportunităţi economice şi comerciale cu o ţară cu care aveam relaţii solide înainte de 1989. 13 memorandumuri bilaterale a semnat delegaţia chineză cu autorităţile române, iar suma contractelor, ţinută "surpriză" de primul-ministru al Chinei, s-ar putea cifra la 5-8 miliarde euro, potrivit unor estimări, adică aproape dublu faţă de raporturile comerciale anuale pe care le avem cu cel mai mare exportator al lumii.

China ne-a redescoperit şi probabil că nu ne scosese niciodată de pe radarul ei, însă a trebuit ca şi în interiorul leadership-ului românesc să avem o schimbare de atitudine. Preocuparea diplomaţiei chineze pentru câştigarea unor poziţii economice mai consistente în Europa Centrală şi de Est reprezintă o şansă şi pentru România, care poate juca un rol deosebit în aceste noi legături. Organizarea la Bucureşti a Forumului economic comercia