Semnificaţia termenilor
1) Procedura “insolvenţei” este acea procedură legală care se deschide, la cererea debitorului sau a creditorilor, în cazul în care o societate se află în stare de insolvenţă. Conform legii, starea de insolvenţă reprezintă acea stare a patrimoniului unei societăţi care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.
2) Procedura “falimentului” reprezintă procedura de insolvenţă care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
3) Procedura de “reorganizare” judiciară este procedura de insolvenţă care se aplică debitorului în vederea achitării datoriilor acestuia,conform programului de plată a creanţelor. Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, împreună sau separat:
(a) restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului;
(b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
(c) restrângerea activităţii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.
Diferenţe
Procedura insolvenţei este o procedură “umbrela” care include şi procedura de reorganizare şi/sau pe cea de faliment. Prin urmare, relaţia dintre celelalte două sub-proceduri (faliment şi reorganizare), pe de o parte, şi procedura insolvenţei, pe de altă parte, este cea de la parte la întreg.
Astfel, în cazul în care o societate este în stare de insolvenţă, cu privire la aceasta se deschide “procedura insolvenţei”.
După momentul deschiderii acestei proceduri de insolvenţă urmează, de regulă, o perioadă de timp (denumită “perioada de observaţie”) în care administratorul judiciar analizează situa
