Decizia Ucrainei de a suspenda negocierile pentru semnarea Acordului de Asociere cu UE nu pare să aibă nicio logică sau sugerează negocieri obscure, în urma cărora au cedat presiunilor rusești.

La 21 noiembrie, guvernul de la Kiev a anun­țat că suspendă negocierile pentru semnarea Acordului de Asociere (AA) cu Uniunea Eu­ro­peană, cu doar o săptămână înainte de sum­mit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Comunicatul gu­vernului ucrainean a men­ți­o­nat că decizia este mo­ti­vată de „interesele naționale de securitate“, care impun „sta­bilirea unui dialog activ cu Federația Rusă și celalte sta­te membre ale Uniunii Va­male și CSI pentru revi­ta­li­zarea legăturilor comerciale și economice“. Documentul a menționat și propunerea de a crea o Co­mi­sie tripartită UE-Ucraina-Federația Rusă care să lucreze asupra chestiunilor economice și co­merciale. Decizia Ucrainei i-a luat prin sur­prindere pe oficialii europeni, care au anulat în ultimul moment vizite la Kiev, destinate atingerii unui compromis pentru eliberarea Iu­liei Timoșenko, ultima cerință a UE, pentru c­a­re insista Germania, pe care autoritățile ucra­i­nene nu o îndepliniseră pentru a semna AA. Oficialii europenii și-au exprimat dezamăgirea și au respins propunerea Ucrainei de a ne­gocia AA cu Kievul cu participarea Federației Ruse. Străzile principalelor orașe ucrainene s-au umplut de protestatarii nemulțumiți de de­ci­zia surprinzătoare a guvernului.

Decizia Ucrainei l-a luat prin surprindere și pe Vladimir Putin, care a reiterat că „UE face presiuni asupra Ucrainei“, a acceptat pro­pu­nerea Kievului de a coopera în Comisia tripartită, dar nu a confirmat vreo intenție a ucrai­nenilor de a adera la Uni­unea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, așa cum s-a în­tâmplat în cazul Armeniei.

Semnarea AA era un de­zi­de­rat al întregii clase politice de la Kiev (cu excepția Partidului Comuniștil