„Cutia cu maimuțe“, cel mai nou volum semnat de jurnalistul, scenaristul de film și scriitorul Răsvan Popescu, apărut la Polirom, a fost lansat, duminică, în ultima zi a Târgului de Carte Gaudeamus 2013. Cartea cuprinde însemnări, comentarii şi reflecţii ordonate cronologic pe marginea evenimentelor din viaţa politică românească şi din viaţa personală a autorului până în august 2013, soţia şi fiul fiind, printre alţii, personaje în carte.

Gazeta de Sud i-a adresat scriitorului şi scenaristului Răsvan Popescu zece întrebări şi acesta a răspuns la şase, promiţând că în viitor îşi va face timp şi pentru restul chestionarului.

Ion Jianu: După „Purtătorul de cuvânt“ (carte-jurnal apărută în 2002, lansată şi la Craiova în toamna anului 2002, la Muzeul de Artă), aţi publicat recent alt jurnal, „Cutia cu maimuţe. O călătorie pe peliculă şi pe hârtie“, cuprinzând comentarii şi reflecţii din viaţa politică românească, un jurnal personal scris în timp real şi pe care l-aţi catalogat „cartea irosirii“. De ce aţi ales această cale ca să comunicaţi cu cititorii, de ce consideraţi această carte-jurnal „cartea irosirii“?

Răsvan Popescu: „Purtătorul de cuvânt“ acoperă tinereţea mea şi a democratizării României: să-i spunem aşa „regimul Constantinescu“. Este o vreme a oamenilor bine intenţionaţi, care ajung la putere, dar nu au exerciţiul acesteia. Şi nici nu aveau cum. Au fost ţinuţi departe de actul de conducere timp de 50 de ani. Cei mai buni dintre ei au condus cel mult colective de cercetare. Ei încearcă să facă bine şi nu reuşesc; dar intenţia şi mijloacele sunt curate. Iar eu sunt parte, sunt implicat direct. „Cutia cu maimuţe“ este, mai degrabă, jurnalul unui martor al ultimilor ani, cu accent pe cei mai agitaţi, 2010-2012. Un caiet al risipirii. Jurnalul unui om care încearcă să scrie, dar de fiecare dată masa fuge cu el.

„În felul meu, uneori