Protestele comuniştilor, cât de diverse porecle ar primi (grevă, revoluţie, marş) se rezumă cam la acelaşi lucru. Vorbesc aceleaşi persoane, cam aceleaşi declaraţii, aceleaşi strigăte, aceleaşi acuzaţii, aceeaşi vinovaţi, aceleaşi babe şi aceeaşi toboşari. Se schimbă periodic doar locul şi traseul, nici o inventivitate.

De altfel, în acelaşi stil organizează manifestaţiile şi guvernarea, minus toboşarii, şi plus concertul, adică o muzică puţin mai sofisticată decât refrenele neanderthaliene ale comsomoliştilor. În schimb, manifestaţiile comuniştilor au suţinerea, cel puţin la nivelul unui episcop, al Mitropoliei Neîntregii Moldove, deşi mitropolitul însuşi este mai înţelept, şi nu încalecă pe “creiserul Avrora", pentru a bombarda cu afurisenii autorităţile statului.

Episcopul Comitetului Central, Markel de Bălţi, se pare că şi-a confundat profesiile. Îmbracă sutana la demonstraţii, şi uniforma de KGB-ist în biserică. La sfatul său probabil s-a realizat “drumul secerii şi ciocanului" prin jurul clădirii guvernului, precum a înconjurat Iosua în tradiţia biblică Ierihonul, pentru a i se dărâma zidurile.

Clădirea a rezistat, pentru că nici aceasta nu este Ierihon şi nici comuniştii “poporul lui Dumnezeu", iar “Goliatul" Muntean, groaza jurnalistelor şi campionul tribunii parlamentului, nu şi-a putut primi partea leului, deoarce prim-ministrul n-a apărut pe “Câmpul lui Marte" al Chişinăului. Şi-a amintit probabil de experienţa primarului general, care a fost pe cale de a fi violat de babele însetate de croaziere gratuite prin transportul public. În plus, deoarece a fost chemat în faţa “poporului", domnul premier a judecat logic. Odată ce nu a fost ales de popor, ci de partide, la ce bun atunci să răspundă în faţa unei gloate?

Este uşor de înţeles participanţii la protest, nu atât scopul în sine i-a adus, căci înţeleg că n-o să dea