In 1994, China a intins o mana Romaniei, prin vizita premierului de-atunci la Bucuresti. N-am stiut sa profitam. In 1999, presedintele Emil Constantinescu deschidea usa Chinei pentru Romania. Din nefericire, din nou nu am fost pregatiti sa trecem prin ea. In 2004, premierul Nastase se punea in pericol fizic efectuand o vizita in China, in timpul epidemiei de SARS, cumplita gripa asiatica.
Nastase isi pregatea asaltul asupra Chinei, in viitoarea sa calitate – pe care era convins ca o va obtine – de presedinte al Romaniei. In decembrie 2004, odata cu venirea lui Traian Basescu la Cotroceni, relatiile au inghetat.
Premierul Ponta a facut un gest curajos in acest an. In iulie, s-a dus in China, unde s-a intalnit cu premierul si presedintele. Astazi, premierul Li Keqiang a sosit la Bucuresti, pentru a se intalni nu doar cu Ponta, ci si cu sefii guvernelor a peste o duzina de state Central si Est europene. Categoric, dupa summit-ul NATO de la Bucuresti, din 2008, aceasta este cea mai importanta actiune de politica externa si, probabil, cea mai importanta actiune economica, de la Revolutie incoace, cu exceptia admiterii Romaniei in Uniunea Europeana.
Daca ar fi sa luam in calcul numai aceasta actiune, mandatul lui Ponta ca premier nu s-a desfasurat degeaba. Premierul Li nu a venit in Romania singur, ci impreuna cu reprezentantii a 300 de companii, cele mai multe internationale, cu cifre de afaceri de zeci de miliarde de dolari. Patru ministri ar putea fi vedetele acestei vizite: Constantin Nita, cu proiecte in energie de peste 4 miliarde, Ramona Manescu si Dan Sova, cu proiecte de infrastructura de sume asemanatoare, Daniel Constantin, cu exporturi agricole in China, asigurate prin contracte ferme de minimum 1 miliard pe an.
Vizita este atat de importanta incat, in mod paradoxal, a provocat o reactie virulenta a Bruxelles-ului. Intr-un comunicat of
