Apariţia plaselor chirurgicale din polipropilenă, numite şi proteze parietale, a reprezentat un progres major în tratamentul chirurgical al herniilor abdominale, reducând riscul de recidivă de 10 ori.

Plasele chirurgicale se folosesc astăzi în tratarea a numeroase tipuri de hernii: herniile primare ale peretelui abdominal: hernie inghinală, hernie femurală, hernie ombilicală, precum şi herniile secundare, numite şi postincizionale. Una din 5 operaţii de hernie efectuată fără montarea unei plase chirurgicale se soldează cu recidive. Sutura se desface mai mult sau mai puţin, producând o hernie postincizională sau o eventraţie postoperatorie.

“Este imperios necesar ca în tratamentul chirurgical al herniilor primare să se foloseasacă de la bun început plasa chirurgicală şi nu doar simpla sutură a marginilor sacului abdominal, care sunt slabe şi fragile. Plasa întăreşte peretele abdominal, împiedică stricarea suturii şi previne o nouă intervenţie chirurgicală”, afirmă conf. dr. Ion Daniel, medic primar în chirurgie generală şi şeful Clinicii de Chirurgie III din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă din Bucureşti.

Plasele chirurgicale se pot folosi atât în chirurgia deschisă, cât şi în chirurgia laparoscopică, însă există diferenţe din punct de vedere al formei şi al costului. Indiferent de procedura aleasă, aceste plase textile se introduc în grosimea peretelui abdominal pentru a acoperi zona deficitară.

Astăzi, folosirea plaselor chirurgicale reprezintă standardul de aur în corecţia herniei inghinale. Numai că, de-a lungul timpului, au circulat numeroase zvonuri cu privire la compatibilitatea acestor dispozitive-minune cu organismul.

Mituri despre plasele chirurgicale

Organismul respinge plasele chirurgicale Respingerea plasei chirurgicale a fost confundată multă vreme cu infecţia pe proteză, numită supuraţie, o complicaţie contro