Vizita premierului Chinei la Bucuresti a scos la lumina tot ce e mai reprezentativ in credintele si comportamentul fiecaruia dintre noi. In mare, doua atitudini au iesit in evidenta ca dominante printre factorii de decizie si influenta.

Pe de o parte, exista cercul celor inspaimantati de colosul asiatic si care deja vad Romania sub papucul comunist chinez. De cealalta parte, exista entuziastii care isi imagineaza ca, odata cu vizita premierului Li Keqiang, investitiile vor exploda si tara va deveni tigrul Europei, imaginandu-si ca pur si simplu chinezii isi vor pune uriasul capital la dispozitia noastra.

Nici nu stiu care dintre cele doua e mai paguboasa si care mai alarmanta. Scepticii au trecut, cu diferite nuante, de la teama babeasca de a nu sari de sub umbrela UE in sfera de influenta asiatica la spaime existentiale mai grave ca vom deveni o simpla provincie comunista. In acelasi timp, entuziastii se vad calarind miliardele chinezesti cu ajutorul carora viseaza sa construiasca, in sfarsit, tot ce nu am reusit in 23 de ani de capitalism asistat de marile democratii vestice, imaginandu-si ca nu va exista nicio factura pentru fiecare miliard asiatic investit aici.

Problema e ca nu exista si o a treia cale, una lucida si profesionista, care sa propuna o viziune de dezvoltare pe termen lung, iar singurele atitudini care domina la Bucuresti penduleaza intre ridicol si provincialism.

Evident, premierul Ponta conduce grupul optimistilor visatori, in timp ce presedintele Basescu este in primul rand al scepticilor, facand si un dizgratios joc de intimidare fata de Victor Ponta, exact in momentul in care premierul si presedintele ar fi trebuit sa isi dea mana si sa colaboreze pentru a face din forumul China - Europa Centrala si de Est de la Bucuresti un succes.

Acelasi scepticism fata de posibilul partener asiatic