La 29 noiembrie, la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, Republica Moldova va parafa Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Fără îndoială, va fi un moment istoric ce va marca destinul nostru pentru mulţi ani de acum încolo. Ţara noastră va face un pas ferm pe calea afirmării sale ca stat democratic, prosper, modern şi suveran în parteneriat cu UE.
Acordul de Asociere, desigur, nu este un panaceu magic, ci o şansă unică de a scoate ţara noastră din starea amorfă în care se află, la limita supravieţuirii, de 22 de ani. Prin acest acord, Uniunea Europeană, cea mai prosperă Comunitate de state din lume, se va angaja să susţină politic, economic, financiar şi tehnologic Republica Moldova pentru a-şi consolida democraţia şi statul de drept, a moderniza instituţiile şi legile statului, a reduce birocraţia, a combate corupţia, a asigura independenţa justiţiei, a moderniza agricultura, a dezvolta industria, a renova infrastructura, a demonopoliza comerţul, a asigura independenţa energetică, a dezvolta întreprinderile mici şi mijlocii, a îmbunătăţi capacitatea de concurenţă a companiilor naţionale, a moderniza educaţia şi medicina, lista poate continua. La rândul ei, Republica Moldova se va angaja să implementeze reformele prevăzute de acord şi să respecte valorile democraţiei pe care se întemeiază UE şi acordurile sale de asociere.
Angajamentul UE nu este pe placul tuturora, mai ales pentru cei certaţi cu democraţia şi statul de drept. Pe măsură ce ne apropiem de Summitul de la Vilnius se înteţesc din ce în ce mai mult presiunile interne şi externe exercitate asupra Republicii Moldova de cei nemulţumiţi de parcursul ei european, ales liber de noi. Partidul Comuniştilor, mai ieri european, azi eurasiatic, ne promite o revoluţie de catifea care ar împiedica parafarea, iar ulterior semnarea Acordului de Asociere. Comuniştii ne oferă, în schimb un „viitor
