Sunt zeci de oameni în Craiova care nu au un acoperiş deasupra capului. Sunt oamenii străzii, pe care îi privim cu nepăsare. Singurul adăpost pentru cei fără locuinţă, din sud-vestul Olteniei, patronat de Mitropolia Olteniei prin Asociaţia „Vasiliada“, are o capacitate de 52 de locuri şi adăposteşte deja 55 de persoane care au nevoie de ajutor. Tot aici vin şi femeile, însoţite de copii, fugite de acasă de teroarea bătăilor şi umilinţelor, deoarece nu există un centru destinat lor. Iarna de-abia a început, zăpada, viscolul şi temperaturile extrem de scăzute sunt anunţate, iar soluţii de cazare nu există...
Vă prezentăm doar trei poveşti de viaţă, dramele unui copil abandonat şi ale unor oameni rămaşi fără tot ce au adunat o viaţă şi care, împreună cu copiii lor, aşteaptă ajutorul nostru.
Are 24 de ani. A fost un copil instituţionalizat. Părăsită pe când era bebeluş şi crescută într-un centru al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj, Ileana Nae a locuit timp de mai mulţi ani pe străzi. La împlinirea vârstei de 18 ani, nefiind înscrisă la nici o formă de învăţământ, a trebuit să-şi împacheteze cele câteva lucruri pe care le avea şi să plece. „Îi rugam pe asistenţii sociali de la Direcţia Copilului să îmi prezinte familia. În fiecare an asta era dorinţa pe care le-o adresam. Când am împlinit 16 ani, au reuşit să îmi îndeplinească dorinţa. Aşa am aflat că familia mea locuieşte într-un cartier din Constanţa şi am plecat însoţită de un asistent social să îi cunosc. Am descoperit nişte oameni cu care nu aveam nimic în comun, care aveau viaţa şi grijile lor. Nu le-am cerut nici o explicaţie de ce m-au părăsit şi am decis că locul meu este departe de ei. Norocul meu este cu acest adăpost, unde am un acoperiş deasupra capului, o masă caldă şi un sfat şi sprijin în caz de nevoie. Am reuşit să îmi găsesc de muncă, într-o spăl
