Dacă l-ar putea dezlipi cineva pe premier de pe fundul oficialilor chinezi, l-am putea întreba ce e cu toată exaltarea asta guvernamentală pe relaţia cu Beijingul şi miliardele chinezeşti pentru investiţii-minune. E cumva aceeaşi propagandă deşănţată şi fără conţinut marca proprie, mult dincolo de PR-ul ipocrit şi acceptabil în asemenea ocazii, cu parteneri scorţoşi şi predispuşi la flatarisire hiperbolică precum orientalii? Propagandă care mizează pe lipsa de informaţie a cetăţeanului majoritar şi aura mistică a “modelului chinez” pentru Morometele post-comunist de cârciumă, gata mereu să cadă pe spate în admiraţia unor locuri depărtate, unde n-a fost niciodată, dar despre care ştie el de la un văr că ar face lucrurile repede ca Ceaşcă, fără atâta pălăvrăgeală democratică?

Sau oficialii noştri care spun prăpăstii, precum premierul sau nulitatea de la Economie, ce promitea să încalce regulile de achiziţie ca să dea chinezilor acces preferenţial la Oltchim, chiar cred în asemenea baloane de săpun? Cu alte cuvinte, e doar cinism şi ipocrizie, sau este şi prostie la mijloc, caz în care chiar trebuie să ne îngrijorăm serios. Pentru că din ce se vede, în mintea acestor oameni pare să fie un complet talmeş-balmeş.

Dacă firme private româneşti şi chinezeşti vor sa facă business, cu porci sau eoliene, asta foarte bine, lăudabil; să îi încurajăm cât se poate. Politic, China e o ţară importantă; e bine să avem relaţii cu ea şi să găzduim astfel de forumuri, din care ieşim şi noi cu o cotă crescută. Hai să reducem tarifele (UE) la frigidere Haier si switch-uri Huawei, care sunt bune şi ieftine, muşcă din profiturile Samsung şi reduc preţurile în avantajul consumatorului. Hai să aliniem standarde şi măsuri de combatere a evaziunii (asta au discutat francezii cu China recent, dar exact asta nu discută Ponta). Sunt o grămadă de lucruri legitime de făcut,