“Legionarii nu mor. Drepţi, nemişcaţi, neînvinşi şi nemuritori privesc victorioşi întotdeauna convulsiile urii neputincioase. Din această luptă în care ne-am încleştat am primit toţi porunca de a ieşi învingători sau morţi”- sunt cuvintele pe care Corneliu Zelea Codreanu le-a lăsat, în 1935, drept testament oamenilor săi. Până astăzi, legionarii au supravieţuit. Dar pentru cât timp?

Pe strada Veseliei, din Ferentari, timpul s-a oprit în loc. La sediul Partidului „Totul Pentru Ţară“, memoria Căpitanului e mai vie ca oricând. Drept dovadă, preşedintelui partidului, Coriolan Baciu, i-a convocat, pentru sâmbătă, 30 noiembrie, pe “toţi cei ce au cunoscut Mişcarea Legionară şi au respect pentru jertfele date de legionari pentru neamul românesc, pentru dreptate şi libertate” pentru a comemora 75 de ani de la asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu.

Timpul nu s-a scurs, de atunci, în favoarea oamenilor Căpitanului. În miezul verii, când am vorbit cu preşedintele executiv al partidului, Florin Dobrescu, sediul din strada Veseliei era pustiu.

Astăzi, spiritul legionar autentic mai trăieşte doar prin “bătrâni”, cum le spune Dobrescu, luptători ai rezistenţei anticomuniste care, în 1993, şi-au unit forţele şi au decis reînfiinţarea partidului fondat de Codreanu în 1935.

Avântul de odinioară, consemnat cu sfinţenie până astăzi, s-a sleit între timp şi a căpătat forme noi. Bătălia pe viaţă şi pe moarte s-a mutat în instanţă, discursul a trebuit temperat, scena politică românească a fost ocupată de structuri cu mult mai puternice, iar oamenii Căpitanului au rămas în culise. Acum, membrii TPŢ sunt mai precauţi ca oricând.

„Nicăieri în discursul nostru, în ultimii 20 de ani, niciodată nu am folosit cuvinte, sloganuri, atitudini agresive împotriva altor naţionalităţi“, susţine Florin Dobrescu şi, pentru a-şi întări spusele, adaugă:

„Uitaţi-vă că stăm