Odată cu capitalismul de la începutul anilor ’90, piaţa românească a fost invadată de produse din China. Românii s-au şi înghesuit să le cumpere, dat fiind că erau mai ieftine decât alte produse. Nu conta că te ţineau de cât plăteai, dacă vorbim despre produse electronice sau electrocasnice. Cu hainele era cu totul altceva. Fake-urile din Orientul Îndepărtat i-au îmbrăcat pe românaşii pentru care nu conta brandul, argumentul suprem fiind că şi pe adidaşii de firmă scrie „Made in Taiwan”, aşa că ce mi-e Taiwan, ce mi-e China...

Când s-au mai deşteptat „oamenii de afaceri” români, au văzut că pot face bani frumoşi din vinderea de chinezării ca branduri. Astfel, containere întregi cu geci, blugi şi adidaşi fabricate de poporul prieten chinez au umplut mall-urile de prin marile oraş ale ţării. Puţini şi-au dat seamă că îşi cumpără chinezării, la suprapreţ.

Cu timpul, produsele chinezilor au ajuns, pe alocuri, să fie mai bune decât ceea ce copiau şi chiar mai durabile. Astfel, în ziua de astăzi, China a ajuns superputerea mondială care se află în poziţia de a sta la vana unui robinet cu bani, miliarde pe care le-am vrea şi noi, românii. Chinezăriile pe care promit să le facă chinezii în România şi în Centrul şi Estul Europei depăşesc încălţămintea Mike sau Adibas şi casetofoanele cu căşti marca Pawasonic. Micuţii mâncători de orez au ajuns să construiască pe toate continentele, având interese economice în toată lumea. Invazia chinezilor în Europa pare că a început în această săptămână, odată cu Forumul Economic China-Europa Centrală şi de Est de la Bucureşti. Cei care au mai ieşit din scara de bloc ştiu însă că acest lucru s-a întâmplat cu decenii în urmă.

Ca dovadă, trebuie doar să iei tramvaiul 21, în Bucureşti, de la Obor şi până la Complexul Comercial Europa. Am avut un adevărat şoc, în primul an de facultate, când m-am urcat în aces