China incearca de ceva vreme sa se repozitioneze din perspectiva strategiei economice si sa gasesca un teren la fel de fertil in anumite parti din Europa, ca si in Africa. Scaderea cresterii economice raportate este un semnal de alarma serios pentru decidentii economiei Chineze.
In Africa, politica de investitii a companiilor Chineze a fost foarte bine coordonata si a gasit cu dexteritate exact verigile slabe.
In Europa, rezultatele initiativelor sunt mixte, dovada si faptul ca tot promisiunea de 10 miliarde de dolari in investitii a fost pusa pe masa si anul acesta.
Internationalizarea renminbi ( yuan -ul chinez) va facilita acest demers si finantarea proiectelor prin emisiuni de “obligatiuni dim sum”.
Pana cand va veni si timpul decontarii investitiilor, parte din suma imprumutata de statul Roman pentru a plati lucrarile de constructii efectuate de companiile chineze va fi in renminbi.
Daca anul trecut summit-ul a fost realizat in Polonia, anul acesta a fost randul Romaniei ( in ordinea dimensiunii).
Investitiile Chineze au evident nevoie de o veriga slaba iar Premierul Ponta, dupa rateuri succesive pe toate fronturile, este dispus sa isi asume aceasta postura de veriga slaba, desi sufera de lipsa de credibilitate pana si in aceasta postura
Din cele “spe” documente semnate, putine se pot finaliza fara garantii explicite din partea statului roman si fara “fragezirea” mediului concurential.
Conditiile puse de partea Chineza fac ca multe din proiecte sa nu fie chiar tranzactii in beneficiul statului Roman, nici macar in stadiul de intentie.
Amuzant este ca unele dintre ele au fost semnate ori resemnate doar ca sa iasa numarul e.g. documentul referitor la Oltchim repeta garantii de transparenta si respectare a regulilor europene in materie de investitii iar cel de la Rovinari e semnat official deja de 3 ori din 2012 inc
