Avocaţii celor 1.651 de agricultori din raionul Dubăsari au trimis la Strasbourg dosarul reactualizat. Acesta conţine 11.000 de pagini şi cântăreşte circa 40 de kilograme.
La începutul anului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a anunţat guvernele de la Chişinău şi Moscova că examinează cele opt cereri care includ plângerile a 1.651 de proprietari de terenuri agricole şi a trei întreprinderi din raionul Dubăsari, care au fost împiedicaţi de autorităţile separatiste să-şi lucreze pământurile. Între timp, autorităţile moldovene şi ruseşti au comunicat magistraţilor ce măsuri au întreprins pentru ca ţăranii din satele Cocieri, Pârâta, Pohrebea, Doroţcaia şi Coşniţa să poată ajunge la loturile lor, după instalarea aşa-ziselor posturi de control pe traseul Tiraspol-Dubăsari-Râbniţa.
Recent, juriştii Asociaţiei Promo-Lex, care au trimis cele opt cereri la CEDO în anii 2004-2007, au depus observaţiile lor. Cifrele vorbesc de la sine: 11.000 de pagini care trag la cântar circa 40 de kilograme. Este, probabil, cel mai greu dosar trimis vreodată la CEDO din Republica Moldova. „Ne-am întâlnit cu fiecare dintre reclamanţi sau cu reprezentanţii acestora. Mulţi n-au reuşit să depună o plângere împreună cu ceilalţi şi au încercat să o facă acum. Din păcate, e târziu“, explică Ion Manole, preşedintele Promo-Lex.
Dincolo de partea tehnică, dosarul este unul cu greutate şi din punctul de vedere al conţinutului. „Ca şi în cazul şcolilor cu predare în limba română din Transnistria, care au câştigat anul trecut la CEDO, ne aşteptăm la o decizie istorică“, afirmă juristul.
De aceeaşi părere este şi reprezentatul Guvernului Moldovei la Curtea de la Strasbourg. „Pot să confirm că este un dosar voluminos şi, în primul rând, complex. Depinde de managementul CEDO pe când să ne aşteptăm la un verdict. Suntem abia la a doua rundă de comentarii“, precizează agentul guv
