Nici măcar în nopţile pe care le traversez singură nu sunt singură în pat! De foarte mulţi ani, adăpostesc sub pernă o... agendă! Nu, nu este o ţicneală, cum ar părea la o primă vedere! Este o punte între nopţile mele - sfetnicul cel mai bun! - şi zilele care le urmează!...
...Când am lansat, anul trecut, cartea "Insomniile Marinei", titlul nu a fost ales întâmplător. Se încheia un an în care nesomnul a fost oaspetele cel mai prezent al nopţilor mele. De fapt, nopţile mele au fost dintotdeauna foarte scurte şi cât se poate de "nedormite". Chiar dacă somnul meu debutează extrem de devreme, sfârşeşte când abia se crapă de ziuă. Cei care mă cunosc se amuză neîncetat de plăpânda mea rezistenţă nocturnă: rar de tot mă prinde trează ora 22! Oriunde m-aş afla - acasă, în delegaţii, în vacanţe, în vizite sau aiurea - ,ca un copil cuminte, la ora respectivă bat în retragere: îmi iau politicos rămas-bun de la cei din jur şi mă dizolv în lumea viselor. Ratez, cu nonşalanţă, petreceri, talk-show-uri, ba chiar deznodămintele unor filme pe care le urmăresc cu sufletul la gură. În facultate, îi invidiam pe colegii care reuşeau să-şi petreacă nopţile învăţând pentru sesiune. Nici măcar cele mai de temut examene nu au putut să-mi încalce ora de culcare. Petrecerile prelungite erau, pentru mine, supliciul cel mai de temut, iar revelionul de acum trei ani, de la TVR, pe care l-am coordonat integral, a fost coşmarul vieţii mele! Ţin minte cum colegii îmi aduceau, la fiecare jumătate de oră, câte o cafea, de teamă să nu le adoarmă conducătorul de oşti.
Puţini ştiu însă cât de agitat îmi e somnul, cât de frământate gândurile care nu-mi dau pace odată retrasă în dormitor. Şi cât de dese îmi sunt întoarcerile în stare de veghe, devenind prilejuri de a răsuci pe toate părţile problemele cotidiene. Noaptea îmi analizez viaţa de peste zi, certându-mă pentru
