Dacă în ţara asta plină de nevoi ultima strigare naţională dictează ca orice venit bănesc să fie impozitat fără milă, aş vrea să mi se explice şi mie de ce veniturile obţinute la nuntă sau la cumetrii sunt exceptate. De ce, mă rog? Mai cu seamă că sunt unii care-şi schimbă partenerul de viaţă cum îşi schimbă alţii şosetele sau chiloţii şi sunt protagoniştii unei grămezi de nunţi, prin care adună grămezi de bănet.

De ce nu vine statul să perceapă impozitul progresiv, ştiind că un anumit nivel are darul care se strânge la nunta unui amărăştean dintr-un sat uitat undeva pe văile Moldovei, şi cu totul alt nivel are darul adunat la nunta fiicei unui ministru secretar de stat, a fiului unui dom’ primar de mare mun’cipiu sau a unui senator cu furuncule pe cur, de la cât a dormit pe scaunul din parlament, în decursul mandatelor sale fără număr?

În afară de asta, mai intervine un aspect, care devine vizibil doar la o privire mai inteligentă asupra fenomenului. Anume: se observă că nunta sau cumetria sunt pretexte numai bune pentru ca mita adresată unor barosani locali sau naţionali să ia forma tradiţională a plicului cu bani pentru copii. Sanchi, o mică atenţie pentru nişte copilaşi la debut în viaţă.

De exemplu, un procuror murdar e mare prieten cu toate elementele mafiote ale Moldovei, cărora le albeşte dosarele de zici că-s coborâte din rai. Foarte simplu, el îi invită pe toţi criminalii la nunta copchiilor săi, care se mărită şi se dezmărită, se însoară şi se dezînsoară, că oricum altă treabă nu au. Mafioţii nu se afişează la nuntă, de frica paparaţilor, dar trimit cuviincios darul, adică mita, frumos ambalată în plicul burduşit cu hârtii de 500 de euro.

La fel se întâmplă şi când câte un primar sau şef de judeţ îşi însoară rămurica desprinsă din crengoiul său plin de noduri. S-o spunem pe aia dreaptă: ai cea mai mică şansă de a câştiga vreo licit