Nicolae Iorga a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician român. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”. Astãzi, 27 noiembrie, se împlinesc 73 de ani de la asasinatul academicianului.
Asasinatele politice au rămas întipărite în memoria oamenilor de-a lungul timpului. Înca din cele mai vechi timpuri sunt cunoscute astfel de crime cu premeditare: Caesar, Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, Barbu Catargiu, John F. Kennedy sau Nicolae Iorga sunt doar câteva exemple de mari personalităţi ce au căzut victime cruzilor asasini. Din păcate lista poate continua foarte mult, căci mereu jocul politic a fost dur, „jucatorii” au încercat sa obţina puterea pe căi diferite , sau măcar au încercat sa se răzbune pentru propriul eşec.
Citeşte şi:
Nicolae Iorga, executat într-un conflict care nu mai era al său
Asasinarea lui Iorga, o crimă de stat?
În 1938, în momentul când Regele Carol al II-lea şi-a instaurat regimul autoritar, Nicolae Iorga a făcut parte dintre consilierii regali. S-a numărat printre acei intelectuali care au acceptat noua ordine politică şi s-a integrat în ea. De aici au şi plecat neînţelegerile majore dintre Corneliu Zelea Codreanu şi Nicolae Iorga.
În martie 1938, într-o scrisoare, Căpitanul (Corneliu Zelea Codreanu) îi reproşa lui Nicolae Iorga că are o atitudine ambivalentă. Pe de-o parte, a încurajat sentimentele naţionaliste ale tineretului, iar pe de altă parte, face şi politica cealaltă, acceptând nenumărate compromisuri. Savantul s-a simţit jignit şi a făcut o plângere la Parchet că a primit o scrisoare în care este acuzat de o serie de lucruri neadevărate. Regimul autoritar al lui Carol al II-lea
