„Natura talentului artistic folosit de organizație reflectă, de asemenea, și viziunea sa artistică. Anumite organizații artistice întotdeauna angajează staruri, în timp ce altele funcționează pe bază de ansambluri/trupe. Chiar dacă deciziile de distribuție (alături de selecția regizorilor, a scenografilor etc.) sînt unele de natură artistică, ele afectează întreaga organizație. Starurile pot, în mod cert, influența vînzarea biletelor și pot juca un rol major în strîngerea de fonduri. Însă, dezvoltarea unui ansamblu/a unei trupe de prim rang îi poate asigura organizației o mai mare flexibilitate, evitînd totodată cheltuielile și dificultățile de programare care survin în cazul celebrităților.
De fapt, un artist celebru invitat poate dăuna în viitor, dacă, spre exemplu, publicul decide să cumpere bilete numai atunci cînd pe afiș apare un nume faimos. Asta poate conduce la multe scaune libere la spectacole absolut minunate. O decizie prudentă poate fi aceea de a apela la vedete exclusiv pentru spectacolele caritabile, care, în mod evident, sînt evenimente speciale, cu prețuri premium la bilete.”
(Michael M. Kaiser, Strategic Planning in the Arts: A Practical Guide, disponibil online pe artscene.org/uploaded/Pages/ArtistResources/StrategicPlanningintheArts-APracticalGuide.pdf)
***
"Dacă Răzvan Popovici nu ar fi fost crescut și educat în Germania, festivalul nu ar fi avut un nivel atît de înalt. Se vede că e occidental", mi-a spus o doamna absolut remarcabilă la concertul de deschidere SoNoRo de la Palatul Controceni. M-a surprins. Nu mă gîndisem pînă atunci la acest aspect. Credeam că este pur și simplu un festival foarte bine organizat, cu un director artistic carismatic și un PR fabulos, care îl poziționează în termeni la superlativ. Mi-am dat seama ulterior că modul de prezentare mă făcea să nu-mi ridic prea multe întrebări substanțiale, mărg
