Încep cu ceea ce este foarte improtant: să vă urez aniversare fericită acestei prestigioase companii, precum şi câştigătorilor acestor premii şi guvernatorului, care a atins performanţe incredibile de policită monetară.

Sunt onorat să fiu aici, vă puteţi imagina. Pentru mine, în special, este o plăcere să fiu în Bucureşti din nou. Ceea ce guvernatorul nu a spus în prezentare este că sunt îndrăgostit de România de 25 de ani. E o poveste veche de dragoste, şi sunt încântat să împărtăşesc câteva momente cu voi, nu numai din trecut, dar şi cum va fi în viitor.

Dacă ne referim la prietenul meu, guvernatorul Isărescu, a fost cel mai tânăr guvernator al unei bănci centrale din lume. Deşi încă este foarte tânăr, este guvernatorul cu cea mai mare perioadă servită în fruntea unei bănci centrale.

Vreau să ne uităm la tranziţie, şi vreau să spun că după ce am părăsit FMI nu am părăsit România, ci m-am utiat la ce aţi realizat şi să comentez despre cum va arăta Românai în viitor.

În anii 90, după cum ştiţi, România a avut privilegiul special în timpul dinaintea tranziţiei de a fi singura ţară din fostul bloc comunist să fie în acelaşi timp o membră a FMI şi să beneficieze de acorduri cu Fondul Monetar Internaţional. În anii 80, România avea probleme cu un program masiv de investiţii, nu toate foarte productive. Îmi amintesc negocierea cu delegaţia de la acea perioadă, cum nu aveam nici un translator, încercam să îmi amintesc latina pură pe care am învăţat-o la şcoală, pentru a înţelege şeful delegaţiei române. În ultima parte a anilor 80 autorităţie au încetat să mai ofere informaţii. Trebuie să mărturiesc că primul contact ulterior cu ţara a fost dezamăgitor, pentru că România era devastată.

Este impresionant să vedem dificultăţile în care erai, şi entuziasmul tinerilor lideri care încercau să promoveze o schimbare rapidă, în ciuda la tot ce a