► Iar lista analogiilor nepotrivite ar putea continua, dacă nu ar fi suficeint și atât. Prima emisiune iComedy fără Bendeac a făcut ceva audiență, dar nu cât făceau edițiile cu imitatorul titular. Pe ici, pe colo, Badea se poate lăuda că l-a depășit pe Bendeac, el ținându-i locul tura asta, dar este, probabil, singura dată când emisiunea, așteptată de fanii ei semioligofreni după cinci ediții de reluări, se va mai apropia de performanțele anterioare scandalului. Pentru că emisiunea e proastă, lipsa unui imitator talentat lăsând să se vadă un umor copilăresc, ce poate face să râdă doar un public neinteresant pentru advertiser-i, obișnuit să râdă la glumele fizice de pe YouTube și a cărui capacitate de pricepere nu transcende nivelul unor gângăveli retardate. Nu că emisiunea cu Bendeac era o mostră de rafinament intelectual. Nici pe departe, dar diferența dintre cele două formule e dată fix de cabotinismul unui singur om, restul (producători, autori de scenarii, regizori, actori) fiind același. Uimitor e că trecerea de la infantilism bine ambalat la infantilism pur a fost atât de greoaie și a durat atât de mult pentru a se ajunge la o soluție atât de proastă.

► Trecerea Andreei Crețulescu de la Realitatea TV la România TV a fost surprinzătoare doar pentru cei care se așteaptă ca Realitatea să mai reziste multă vreme de aici încolo. Andreea Crețulescu, practic, nu prea mai avea multe opțiuni într-o televiziune dominată de gașca de la Cluj și care, la indicațiile lui Cozmin Gușă, trecuse la atacuri deschise la adresa lui Ponta. Poate că și Andreea Crețulescu și-ar fi uitat trecutul pesedist și ar fi marșat la aceste atacuri, dacă n-ar fi fost un amănunt minor: în timp ce colegii ei clujeni își aleseseră formate care să le permită autofinanțarea, formatul ei de emisiune și lipsa obișnuinței o păstrau în zona oamenilor cu salariu fix și din ce în ce mai rar lua