Aş putea, în spaţiul acestui articol, pe care-l doresc unul jurnalistic, nu de critică literară, să reiau observaţii mai vechi, de la ediţiile anterioare ale Tîrgului Gaudeamus; într-atît se repetă unele lucruri. De fiecare dată, Gaudeamus contrazice teoriile catastrofice ale celor potrivit cărora la noi nu se citeşte, la noi tinerii nu deschid o carte, la noi nu există respect pentru valori, la noi nu…, la noi nu…, la noi nu… Le place mult, celor care vin cu asemenea dezolate şi dezolante constatări, să se văicărească la nesfîrşit şi să taxeze, pe rînd sau la un loc, „dezinteresul“ tinerilor pentru cultură, „lăcomia“ editorilor care iau de la gura autorilor, succesul unor autori (parte, fireşte, a unei conspiraţii iudeo-masonice cu ramificaţie pe Dîmboviţa), toleranţa Uniunii Scriitorilor sau, la antipod, intoleranţa ei, neimplicarea Academiei sau, dimpotrivă, implicarea ei... Orice ai face, individual ori instituţional, la privat sau la Stat, ca persoană particulară sau ca agent economic, ca revistă, editură, asociaţie, fundaţie, organizaţie – tot nu-i bine. Se vor găsi mereu neimplicaţii care să-i critice pe cei care se implică şi implicaţii care să-i critice pe cei care nu se implică. Şi se va vorbi şi la anul despre dezinteresul nostru pentru carte, pentru cultură, pentru valorile neamului şi pentru neamul însuşi. Şi Gaudeamus 2014, cu cifrele lui reci şi seci, va arăta din nou doza de ridicol a unor asemenea aprecieri, care se bazează nu pe realitatea factuală şi verificabilă, ci pe fantasme postceauşiste şi conspiraţionisme din acelaşi lot imaginar. Deocamdată, să vedem cifrele de la Gaudeamus 2013.
Cifrele Potrivit organizatorilor Tîrgului, citaţi de Pagina de media, numărul vizitatorilor în cele cinci zile ale Gaudeamusului a fost de circa 115.000, cu 3.000 peste ediţia din 2012. Astfel, 2013 marchează un nou record în istoria Tîrgului. Studiul d
