O cercetare recenta sustine ca seria de cutremure care au lovit Noua Zeelanda intre 2010 si 2011 ar fi avut drept consecinta slabirea scoartei terestre. Oamenii de stiinta sunt de parere ca nivelul de energie eliberat de seisme este unul anormal, cu o intensitate extrem de ridicata.

Noua Zeelanda se afla situata in asa numitul "cerc de foc al Pacificului", o zona de aproximativ 40.000 km, avand forma de potcoava, in care se gasesc 452 de vulcani activi, reprezentand 75% din totalul mondial, relateaza The Telegraph.

In 2011, un cutremur cu magnitudinea de 6.3 grade a lovit regiunea Canterbury din Insula sudica a Noii Zeelande, avand epicentrul la doar sase mile distanta fata de cel de-al doilea oras ca marime - Christchurch.

Cutremurul a ucis 185 de oameni si a fost al doilea cel mai mare cataclism natural din istoria insulei, costurile pagubelor fiind estimate la aproape 20 de miliarde de lire sterline.

Cutremurul a fost o replica a unui cutremur cu magnitudinea de 7,1 grade, care a avut loc cu cinci luni mai devreme, in 2010. Acest cutremur a provocat pagube, insa nu si victime, deoarece s-a produs la o departare mai mare de Christchurch.

Cutremurul din 2011 a fost, de asemenea, urmat de o serie de replici, de intensitae mai redusa.

In urma cercetarilor efectuate, oamenii de stiinta au identificat un zacamant mare de roca sub suprafata pamantului, care s-a subrezit dramatic dupa aceste cutremure.

Zacamantul de sub zona care a fost afectata de cutremure este atasat de scoarta terestra, care a suferit fisuri pe scara larga de aproximativ trei mile.

In comparatie, cutremurele de magnitudine similara produse in alta parte a scoartei terestre au zona de roca sparta pe suprafete care se intind pana la 100 de metri latime.

O cercetare recenta sustine ca seria de cutr