Ne-am obişnuit să votăm aceleaşi partide, aceiaşi hoţi, aceleaşi slogane deşi ştim că nu vor schimba nimic, nici obiceiurile, nici viaţa noastră, doar ...

Despre români se spun multe: că sunt inventivi, că sunt isteţi, că se descurcă, că sunt leneşi, că sunt hoţi, că sunt prietenoşi, ospitalieri, primitori, că sunt mândri, că sunt tradiţionalişti, că sunt … câte şi mai câte.

Ce nu s-a spus şi trebuie spus pentru că a devenit o trăsătură caracteristică este faptul că românii se obişnuiesc foarte repede cu tot. Îi ţii acasă, se obişnuiesc să se fure între ei, să se mintă, să se pândească, să se toarne, să se pizmuiască. Îi duci în Germania, se obişnuiesc să muncească, îi duci în America se apucă de afaceri şi nu îi mai poţi nici expulza, atât de bine se obişnuiesc cu mediul şi mediul cu ei. Primul sâmbure al acestui obicei de “a se obişnui” l-a aruncat Ionică, celebrul Ionică din povestea cu lupul. El a fost cel care i-a obişnuit pe săteni cu alarmele false încât atunci când a venit lupul nu a mai sărit nimeni să îl salveze. De atunci ne tot obişnuim.

Şi ca o culme a obişnuinţei ne-am obişnuit cu toate aceste obiceiuri încât nici nu le mai sesizăm, nu mai reacţionăm la nici unul din ele, pur şi simplu vegetăm … din obişnuinţă. Ne-am obişnuit să votăm aceleaşi partide, aceiaşi hoţi, aceleaşi slogane deşi ştim că nu vor schimba nimic, nici obiceiurile, nici viaţa noastră, doar ...

Despre români se spun multe: că sunt inventivi, că sunt isteţi, că se descurcă, că sunt leneşi, că sunt hoţi, că sunt prietenoşi, ospitalieri, primitori, că sunt mândri, că sunt tradiţionalişti, că sunt … câte şi mai câte.

Ce nu s-a spus şi trebuie spus pentru că a devenit o trăsătură caracteristică este faptul că românii se obişnuiesc foarte repede cu tot. Îi ţii acasă, se obişnuiesc să se fure între ei, să se mintă, să se pândească, să se toarne, să se pizmuiască. Îi