Pe cand avea numai 12 ani, tanarul conte de Lagarde paraseste impreuna cu familia sa o Franta tulburata de violentele Revolutiei.
Refugiul si-l gaseste in Imperiul Rus, pe care il serveste apoi cu distinctie in timpul razboaielor napoleoniene. Dupa ce este ranit in timpul Bataliei de la Borodino, in toamna lui 1812, nu va mai pasi pe campul de lupta pana in primavara anului urmator, cand va izbucni Razboiul celei de-a Sasea Coalitii.
In schimb, contele de Lagarde primeste in sarcina un numar de comisiuni diplomatice in estul Europei, petrecand o buna bucata a acestui timp in Tara Romaneasca si in Transilvania.
Idila inaintea ciumei: Trairile unui conte la Bucuresti (I) Documentar
In timpul petrecut in Bucuresti, Lagarde este invitat de Grigore Brancoveanu sa ia masa cu el si contele este uimit de bogatia marelui boier, care l-a servit cu un "banchet patriarhal" de bucate "turcesti, altele nemtesti, multe romanesti si rusesti, dar atat de multe incat dovedeau tot atata opulenta, cat si lipsa de gust". Contele este silit sa manance cu mana "potrivit obiceiului".
Masa a durat patru ore, la sfarsit cinstindu-l cu vinuri alese, dupa care sunt incantati de nepoatele lui Brancoveanu care "au cantat la pian si la harpa, au cantat pe greceste si pe ruseste si au dansat ca sa dea totodata o idee despre feluritele lor talente".
Dupa o scurta plimbare prin Herastrau, cei doi si-au spus la revedere, iar Lagarde merge apoi la doamna Catinca, bucurandu-se de "gingasia unei intimitati incantatoare".
Cateva zile mai incolo cei doi se vad din nou cu prilejul unei nunti, la sfarsitul careia era sa se rastoarne cu trasura, din cauza unei "scorbelituri in caldaramul de lemn".
Nu intelege "cum este cu putinta sa nu se pietruiasca orasul, in loc sa fie podit" pentru ca aerul orasului ajunge sa fie "nes
